“Romania este o tara care trece din dezastru in dezastru… Urasc romanul din mine dar nu sunt un antiroman; antiroman este cel ce nu realizeaza prin ce trece aceasta tara, este acela care nu-si da seama ca de un secol traim o subistorie, ca ne vor inghiti vremurile si nu vom mai putea face nimic pentru a ne salva. Nu sunt un tradator; tradator e cel ce nu accepta aceste lucruri… Sunt dezgustat de tot ceea ce inseamna indiferenta pentru istoria acestei tari. Respiram istoria altor natiuni pana la sufocare, omorand istoria noastra; copiem, plagiem dar nu facem nimic original. Pe parcursul intregii noastre istorii doar am aparat si am pastrat dar nu am facut nimic care sa ne scoata pentru totdeauna din umbra, din anonimat. Ar trebui sa ne slujim in continuare neputinta si sa credem ca ni se cuvine totul doar pentru simplul fapt ca respiram.Toata viata nostra de un secol incoace nu am facut altceva decat sa ne dam seama ca nu am realizat nimic. Ni s-a spus de atatea ori „aparatori ai latinitatii in Balcani”, “o oaza de latinitate intr-o mare de slavi”, “un dig impotriva slavismului”, “pastratori ai traditiilor latine”… Bun! Ni s-au spus aceste lucruri… dar la ce ne folosesc aceste lucruri cand noi nu suntem capabili sa demonstram tuturor de ceea ce suntem in stare? Istoria noastra zbuciumata este o explicatie dar nu este o scuza. Comunismul (cu tirania si teroarea sa) ar fi trebuit sa ne indarjeasca si mai tare impotriva acestei istorii mizere in care suntem si astazi cufundati si nu sa ne afunde intr-un fel de Nirvana romanizata. Sunt scarbit de tot ceea ce iseamna a fi roman; sunt dezgustat de rusinea pe care trebuie sa o port si pe care, involuntar, o voi transmite mai departe… Atunci cand ai ocazia sa vizitezi o natiune – straina de a ta – te identifici fara sa vrei cu romanii care sunt acolo… iar acest lucru nu iti face deloc placere! Daca ai incercat tot ce era posibil si nu ai reusit sa faci nimic pentru aceasta tara, sinucide-te! Nu mai are rost sa porti in spate si rusinea altora. Cum mai poti fi mandru de poporul tau in asemenea conditii? Tot timpul ne-am multumit cu putin,mandri de a nu fi nimic. Oare nu ne-am saturat sa tot inspiram mila si sa traim din ea? Suntem o tara care crede in Dumnezeu; dar unei tari care crede in Dumnezeu viitorul nu-i mai poate aduce nimic.Singurul lucru care a ramas nedegradat in istoria acestei tari este taranul roman. De cate ori imi este dat sa privesc taranul roman imi place sa vad inscrise in ridurile fetei lui toate golurile dureroase si toate esecurile din istoria acestei tari. Prin taranul roman asist neputincios la spectacolul prabusirii unei natiuni: natiunea mea-o natiune in care nimicurile traiesc nimicuri! Cand va reusi acest popor sa ridice fruntea sus? In jos am tot privit de cand ne-am nascut. Romania este o tara careia ii place sa-si bata joc de ea insasi: isi rade in fata pentru fiecare esec dus la bun sfarsit si se dispretuieste pe sine de prea multe ori. Traim cu totii un destin de tara ingenuncheata,un destin de tara ce si-a ros genunchii cersind mila altor popoare. Suntem un popor caruia i-a placut sa vegeteze… Precum pentru o planta totul se face peste ea si peste vointa ei, asa si romanul! Totul s-a facut peste el. Apartinem fara vointa destinului mizerabil al culturilor mici! Vazuta de alte tari, Romania este o tara calduroasa,cu oameni prietenosi iar daca nu ai trai in ea ai fi tentat sa ceri imediat azil. Nimic mai gresit pe aceasta lume decat sa fii roman. Romania este sarpele crescut la sanul Europei. Desi este o tara tanara, Romania da semne de batranete si lancezeala… In loc de a-si implini visele,mangaie vise. Ce s-ar intampla daca romuanul cu tot ce il defineste ca ins si ca natie ar dispare? Va fi oare alta istoria acestei tari? Iar daca nu ne iese din prima, incercam sa ne sinucidem! Astia suntem noi: cautam cu disperare o urma de drum dupa care sa ne ghidam! Imi pare rau Romania…esti in aer!”

       Am stat ceva pe ganduri pana sa postez acest pamflet, il aveam de ceva timp prin calculator intr-un folder numit “Chestii interesante”, desi nu le citisem in intregime pe toate (tocmai nici acest pamflet), stiam insa, ca sunt interesante. Acum deschizand folder-ul acela, am citit pamfletul asta si m-a uimit sa vad semnatura de la sfarsit al unui tanar de liceu, chiar nu stiam ca inca se mai scrie asa ceva pe la liceele din Romania. Adevarul e ca avem copii destepti, pacat… asa cum chiar tanarul spune mai sus “suntem in aer”. Desi putin cam pesimist tonul prozei de mai sus, dar poate nu i s-a vorbit tanarului ca avem totusi un Dumnezeu in ceruri care ne poarta de grija chiar daca traim in Romania, am decis sa-l postez. Ar trebuii sa-l citeasca si candidatii micii noastre tarisoare, zic eu, insa ma indoiesc de IQ-ul lor pentru a intelege mesajul de mai sus.

Si ma mai gandesc, totusi daca as merge cu un studiu biblic la Basescu (de exemplu), m-ar primii?

Am zis de multe ori sa las la o parte modul prea elevat de a scrie si pur si simplu sa ma exprim in cuvintele cele mai simple. N-as vrea insa sa se inteleaga acum ca voi incepe intr-un limbaj de strada si sa mai bag si niste injuraturi pe unde nu imi convin niste lucruri, si sa imi transform micul meu blog intr-un cos de gunoi verbal. Vreau numai sa va spun in mare, ce impresie am avut dupa ce m-am intors dintr-o campanie de colportaj, la care am participat ca voluntar.

Pai ce sa zic, o impresie foarte buna, mi-am dat seama ca in Romania, ii mult mai diferit in tot, si ce vreau sa spun cu asta este ca, aici chiar daca nu vinzi nicio carte cel putin ai satisfactia ca ai vorbit cu persoana respectiva, ca cel putin te-a ascultat si a fost curioasa sa vada “I-a  ma ce imi mai arata si asta”. Este foarte important lucrul asta, consider eu dar nu numai eu ci si ceilalti din echipa in care am fost, care de altfel erau colportori angajati si faceau munca asta de ani buni. Pot sa spun ca am avut bucuria de a vinde si eu o carte, poate veti zambi si veti spune “Numai una?”, da numai una, si pentru mine a fost mare bucurie, pentru ca a fost vanduta in intregime numai de mine, adica eram cu Fratele Costel Parlea din comuna Putineiu, jud. Teleroman (iar daca tot incep povestea, trebuie sa spun ca Fratele Costel era un bun colportor si mai mult unul comic, mereu le facea pe doamnele carora le prezenta cartile sa rada, de altfel era un Pavel contemporan, aviz amatoarelor mai de varsta mamei mele), pe teren, pe la magazinele din Targu Jiu, la un moment dat decidem sa intram si intr-o farmacie ceea ce mi se parea paradoxal sa prezentam carti de sanatate tocmai intr-o farmacie, dar a mers; in timp ce Fratele Costel era preocupat cu doamnele farmaciste, eu am vandut prima mea carte, unui domn caruia dupa ce i-am facut testul de masurare a procentului de grasime din organism, si era trecut deja in obezitate, i-am prezentat cartea “Tablete de stil de viata”, pe care a cumparat-o numai decat. 

Muna noastra nu s-a oprit  numai pe teren, aici mergeam numai atunci cand nu aveam nicio programare la institutii, cum ar fi scoli, banci, primarie, etc. Am avut un sentiment placut si putin egoist in acelasi  timp, sa merg la scoli (impreuna cu echipa, bineinteles), si sa le prezentam carti, iar eu voluntar fiind, ajutam mai mult la a face testele gratuite de masurare a Procentului de Grasime din Organism, Indicele de Masa Corporala si Masurarea Tensiunii Arteriale; m-am simtit, marturisesc cu mult deasupra profesorilor, pentru ca eu veneam cu ceva mult mai deosebit, pe care ei oricat l-ar cauta in cartile de pe pamantul acesta nu-l vor gasi, ci numai la Dumnezeu. Acum eu, insa le “predam” celor care preda!

A fost foarte frumos toata saptamana pe care am petrecut-o acolo la Targu Jiu, iar in Sabat am avut ocazia sa mergem sa ne plimbam pana la Manastirea Lainici, unde am putut vedea cum lumea nu vrea sa il accepte pe Isus ca si prietenul lor in viata ci dincontra apeleaza la preot  a mijloci pentru ei, a fost trist sa vad cum dau acatiste si aprind lumanarile, dar sper sa-i amintesc pe acesti oameni atunci cand voi vorbi cu Tatal meu, El are un plan!

In inchiere vreau sa spun, ca nu fiecaruia ne trebuiesc campanii de colportaj unde sa putem vorbi cu oamenii si sa le mai dam si-o carte, ci oriunde am fi putem face asta, de fapt, eu cred ca asa cum spunem ca suntem adventisti de ziua a saptea, la fel putem da si o carte, eu chiar as pune un egal intre aceste doua afirmatii, cam asa ceva:

adventist de ziua a saptea = a da o carte/sa un CD (in cazul celor mai tineri si care se pricep la a face CDuri cu Evenimentele Finale ar fi o idee)

Mult succes!

“ACEASTA CARTE contine mintea lui Dumnezeu, starea unui om, drumul salvarii, soarta pacatosilor si fercirea credinciosilor.

Doctrinele ei sunt sfinte, perceptele ei sunt legate, istoriile ei sunt adevarate, iar deciziile-i sunt neschimbatoare.

Citeste-o ca sa fii intelept, crede-o ca sa fii in siguranta si pune-o in practica ca sa fii sfant.

Contine lumina ca sa te conduca, mancare ca sa te sustina,  si confort ca sa te inveseleasca.

Este harta calatorului, toiagul peregrinului, busola pilotului, sabia soldatului si caracterul Crestinului.

Aici paradisul este refacut, Cerul deschis si portile Iadului dezvaluite.

Hristos este obictivul ei principal, binele nostru este scopul ei, iar Gloria lui Dumnezeu sfarsitul.

Ar trebuii sa umple memoria, sa conduca inima, si sa ne ghideze picioarele.

Citeste-o incet, frecvent, si in rugaciune.

Iti este data in viata si va fi deschisa la judecata, si va fi tinuta minte pentru totdeauna.

Presupune o mare responsabilitate, va rasplati cea mai mare munca, si va condamna pe toti aceia care au si-au batut joc de continuturile ei sacre.”

– Autor anonym (a fost gasit inscris pe o foie intr-o Biblie foarte veche)

What is the Bible?

“THIS BOOK contains the mind of God, the state of man, the way of salvation, the doom of sinners and the happiness of believers.

Its doctrines are holy, its precepts are binding, its histories are true, and its decisions are immutable.

Read it to be wise, believe it to be safe and practice it to be holy.

It contains light to direct you, food to support you and comfort to cheer you.

It is the traveler’s map, the pilgrim’s staff, the pilot’s compass, the soldier’s sword and the Christian’s character.

Here paradise is restored, heaven opened and the gates of hell disclosed.

Christ is its grand object, our good is its design and the glory of God its end.

It should fill the memory, rule the heart, and guide the feet.

Read it slowly, frequently, and prayerfully.

It is given you in life and will be opened in the judgment and will be remembered forever.

It involves the highest responsibility, will reward the greatest labour, and will condemn all who trifle with its sacred contents.”

— Anonymous (found on the flyleaf of an old Bible)

Datorita faptului ca atunci si atunci cand nu faci nimic, totusi faci ceva: gandesti, ma rog in cazul unora a nu face nimic e categoric, poate pana si gandurirea se opreste, desi ma indoiesc si n-as vrea sa intru acum in probleme de psihologie pentru ca in primul rand nici nu ma pricep iar in al doilea nu despre asta mi-am propus sa vorbesc. Insa, din putinul care il stiu, gandurile chiar nu ai cum sa le opresti.

Mai mult decat a va divulga in acest scurt articol, ultima mea “meserie” de cateva saptamani incoace, am sa va sugerez o carte pe care o citesc atunci cand am timp si nu stau degeaba. Asa cum spuneam in prima fraza, de cateva saptamani bune m-am adauga acelei parti de romani care “gandesc”, iar ghilimele le folosesc la propriu dar as vrea sa va si fac sa nu cititi printre randuri.

Cartea se numeste “Daca vrei sa umbli pe apa trebuie sa cobori din barca” si il are ca autor pe John Ortberg, cartea ii foarte buna, desi nu  am terminat-o inca, am cumparat-o la recomandarea unui bun prieten. Titlu mi-a spus multe inca  de cum l-am citit, si asta nu pentru ca mai am ceva cunostinte din Biblie, si imediat mi-am amintit povestirea lui Petru, dar iti da un impuls de cum il citesti. “Cartea lui John Ortberg nu se adreseaza totusi iubitorilor de aventura, pentru a-i initia cu privire la vreo modalitate de a-si inscrie numele in Cartea Recordurilor, ci se refera la un mod de viata care te scoate din monotonia generala a cotidianului si te ajuta sa traiesti o experienta aparte a vietii de credinta.” (Emilian Niculescu, Prefata cartii).

Poate are sa se intrebe vreun cititor de-al meu, nu ca as avea prea multi, dar din putinii care ii am,  oare tot ce voi scrie pe blogul meu va fi religios? Raspuns: Da. Eu insami sunt o persoana tematoare de Dumnezeu, si consider ca asa cum ne intreba Ellen G. White in cunoscuta sa carte “Calea catre Hristos”, “A cui este inima noastra? Cu cine se ocupa gadurile noastre? Despre cine ne place sa vorbim mereu? Spre cine sunt indreptate cele mai calde sentimente si cele mai bune puteri ale noastre?” si apoi ne da un raspuns destul de evident: “daca suntem ai lui Hristos, atunci cugetele noastre sunt la El, si cele mai placute simtaminte ale noastre sunt indreptate catre El.”

Am descoperit multe lucruri interesante in cartea lui John Ortberg si cu siguranta voi mai descoperi pe parcursul celorlalte pagini care mi-au ramas. Dar oare am coborat din barca doar pentru ca am ales sa citesc aceasta carte?  Poate ca da, poate ca nu?

V-as provoca insa, sa cititi cartea si apoi sa-mi lasati un comentariu daca am coborat din barca sau inca imi mai trebuie curaj, sau poate ar trebuii sa ma asigur ca aceasta este chemarea lui Isus, ca El este cel ce ma cheama?

Cartea o puteti gasi la Editura “Viata si Sanatate”, o puteti comanda online la adresa:

http://www.viatasisanatate.ro/librarie/SPIRITUALITATE/Daca-vrei-sa-umbli-pe-apa,-trebuie-sa-cobori-din-barca.html

sau in librariile Sola Scriptura.

]]> http://salvatdeisus.wordpress.com/2009/09/16/gandesc-sau-stau/feed/ 2 salvatdeisus http://salvatdeisus.wordpress.com/2009/09/12/numai-am-numarul-tau-am-schimbat-telefonul/ http://salvatdeisus.wordpress.com/2009/09/12/numai-am-numarul-tau-am-schimbat-telefonul/#comments Sat, 12 Sep 2009 23:30:48 +0000 Corina http://salvatdeisus.wordpress.com/?p=100 ]]>

“Numai am numarul tau, am schimbat telefonul”, e cea mai noua scuza a multora in zilele acestea de-ati spune ca ti-a sters numarul de telefon. Cred ca e cea mai simpla minciuna pe care o spunem cu totii, chiar si eu poate am facut uz de ea, sau am sa fac, cine stie? desi nu sunt adepta schimbarii telefonului ca pe sosete. Ramai insa cu un gust ciudat, pentru ca nu vei stii niciodata daca si-a schimbat intr-adevar telefonul si astfel a pierdut numarul sau l-a sters din propria-i initiativa. Din putinele mele cunostinte in materie de telefoane mobile pana si cel mai vechi model de acest gen, are in contructia sa, ca atunci cand il pornesti sa iti dea posibilitatea de a memora si numerele de pe cartela ta SIM, chiar si daca nu ai avea aceasta posibilitate tot nu le-ai putea sterge asa pur si simplu. Ce ramane? doar faptul ca l-ai sters cu buna stiinta si ca ai vrut. Asta spun si eu, ca apoi folosesti minciuna conventionala “numai am numarul tau, am schimbat telefonul”. Interesant ce pot sa zic, oamenii in ziua de azi se descurca cum pot. Dar nu poti schimba faptul ca este o minciuna, si ce poate fi mai rau decat minciuna, a fost din gradina Eden; doar sarpele a fost cel care a mintit primul, nu? Cand am inceput sa scriu acest articol, deja mi se intamplase sa fiu mintita cu aceasta “light lie”, cum ar spune englezu’, de doua ori. Si nu ca as crede in superstitii de genul “ce se intampla de doua ori se intampla si a treia oara”, dar de data asta s-a intamplat a treia oara, putin mai diferit ce-i drept dar sub aceeasi patetica forma. Nu vreau sa judec pe nimeni personal, mai ales ca toti erau prietenii mei, care dupa ce lipsesti o bucata de vreme te trec deja la necunoscuti sau “schimba telefonul”. Nu caut nici explicatii, insa e ciudat ce simplu putem sa mintim. Se spune ca ne nastem cu predilectie spre minciuna si egoism. Putem numai cateva clipe sa ne imaginam un copilas care vede o jucarie la celalat i-o ia din intamplare apoi spune ca e a lui si asa o tine pentru el toata ziua pana seara cand celalalt copilas plangand isi vrea jucaria inapoi ca trebuie sa mearga acasa. Un alt lucru mi-a  atras atentia astazi referitor la minciuna. S-a ajuns discutia intr-un grup la biserica despre care a fost prima minciuna spusa vreodata si de cine, veti spune “da bineinteles, era evident sa se vorbeasca despre asta la biserica”. Da asa este, la orice biserica ai merge, vei auzi ca nu este bine sa minti, asa spune porunca lui Dumnezeu, iar tu daca vrei sa traiesti alaturi de Dumnezeu trebuie sa pazesti poruncile si legea Lui, asta e clar pentru multi dintre noi. Problema tuturor e ca i-au minciuna ca pe ceva relativ. Omul care se parea ca conduce discutia astazi la biserica, vine dintr-o data cu o istorisire. Si spune asa: “daca eu cobor din apartamentul meu iar afara vin picaturi de ploaie, imi sun sotia si ii spun  ca afara ploua, eu plec, iar peste cateva minute primeste un telefon de la fiul nostru care este intr-o foarte apropiata parte a orasului iar el ii spune ca este soare si vreme frumoasa”; intrebarea este pe cine crede sotia mea?

Gasiti oare o minciuna aici?

Intelepciunea moderna este rupta de faptele concrete.
Ea este o intelepciune mentala, incercand sa afle originea lucrurilor, in loc sa le ia asa cum sunt. Si astfel,  ne determina sa inchidem ochii la realitatatile intalnite si sa incercam sa traim intr-o lume ideala. Dar, exista ideal pentru vreun lucru?
Tot asa, unii cred ca a iubi este un sentiment ce te poate purta doar pe culmi de extaz si nimic altceva. Cand colo, iubirea implica atat de multe!

A iubi = = inseamna a darui mereu, pana ce simti ca te stingi. Si totusi, daruind iubire, nu te mistui, ci… traiesti. Daca sarea trebuie sa se topeasca pentru a da gust, tot astfel si tu, atunci cand daruiesti  iubire, trebuie sa te consumi! Dar, asemeni soarelui, mereu rasari, plin de iubire. Asemeni unui rug,  ce arde si nu devine cenusa.
Daruiesti iubire prietenilor, parintilor, sotului sau sotiei, copiilor, dusmanilor chiar. Pentru ca “a intoarce bine pentru bine, este omeneste, dar a intoarce bine pentru rau este dumnezeieste”. Pot  afirma si ca “a intoarce rau pentru bine este diavoleste”.

Tu esti asa cum gandesti si nu cum te exprim, pentru ca exprimarea dragostei va  fi intotdeauna in functie de ceea ce gandesti despre acea persoana sau lucru. Orice om devine ceea ce gandeste. Daca gandurile ii sunt multe si negre, viata sa va deveni amara si plina ce dezamagiri. Daca insa, gandurile lui sunt indreptate spre bine, va putea iubi fara rezerve si va fi multumitor in orice zi. Viata sa va fi traita, avand ca temelie vointa. O viata departe de a fi perfecta, dar care tinde spre perfectiune. Va putea trece peste momentele grele, acoperindu-le cu dragoste si iertare. Si aceasta dragoste va schimba prietenia, casatoria, intreaga traire. Intrebarile care se ridica de cate ori simti ca iubesti este “Care iubire? Cat de mult ma pot implica? Ce gandeste celalat despre aceasta?” Si incepe framantul. De multe ori se crede ca este dulce, dar… imi place sa cred ca am gasit raspunsul la aceasata problema, aceea a iubirii. Sunt 4 cuvinte care pot exprima dragostea in general. Astfel ca, pot fi considerate a fi patru feluri de a iubi.

1. Poti avea dragoste “AGAPE”- dezinteresat, fara a astepta ceva in schimb de la cel pe care-l iubesti.Este minunat sa te stii iubit astfel. Este si mai minunat sa iubesti astfel! E una din inaltatoarele momente ale vietii. Pur si simplu iubesti si esti iubit asa cum esti, fara a ti se cere nimic in schimb. Este imposibil a iubi Agape si a ramane indiferent. Aceasta dragoste te invita la fapte. Indiferenta si lipsa cuvintelor omoara dragostea. Conditia iubirii este “a face” si nu “a simti”. In orice stare ai fi, ai nevoie de dragoste si trebuie sa raspunzi la fel. Acest fel de a iubi nu pune conditii si are la baza nevoia celuilalt de a fi inteles, iubit, iertat si apreciat. Este inteligenta si responsabila, in acelasi timp. Este un act de vointa, insemnand a iubi pentru ca celalalt are valoare in ochii tai si nu pentru ca a castigat prin vreun merit. Implica ascultare si o continua crestere. Ajunge sa dea totul si abia atunci traieste cu adevarat. E cea mai minunata stare pe care o poti trai! Pentru ca poti incepe singura dragoste care depinde de o singura persoana: de tine.

2. Poti avea dragoste “PHILEO”- pentru prieteni, ajutandu-i, ascultandu-i, destainuindu-te. Ai un umar pe care sa plangi si pe care sa lasi urme de fericire. Esti atras de caracterul celuilalt. Philea daruieste, dar asteapta sa si primeasca. E plina de bunatate si nu este egoista. Se manifesta prin respect si nu se bucura atunci cand cel iubit cade, ci-l ajuta sa se ridice. Pentru ea este importanta “bucuria noastra”.

4. Dragostea “EROS”- este dragostea erotica, senzuala, avand la baza placerea personala. Este sentimentul indreptat  spre cealalta persoana, care afirma “Te iubesc, pentru ca ma satisfaci!”. Are la baza atractia pentru o anumita persoana, pentru ca la ea ai gasit acel ‘ceva’ dorit de tine, care ti-a placut. Cand a disparut acesta, a disparut si ea si poti spune cu usurinta “Nu te mai iubesc”. E o dragoste frumoasa, dar ii place ca sa primeasca ea mai intai si doar apoi sa daruiasca. Daca este pusa in situatia de a nu primi, se supara. Eros este o dragoste conditionata de comportamentul celuilalt. Deviza ei este “Dau doar daca mi se da” si-i pasa de “bucuria mea”. Pentru ca Eros sa nu dispara dupa ce a aparut, trebuie sa inveti sa-l iubesti pe celalalt in primele 3 feluri.

Tu cum iubesti? Este dragostea Agape pe primul loc in viata ta sau nu? Inca mai poti schimba ceva din viata ta!

Dragostea nebuna apare instantaneu ca o lovitura de fulger.

Dragostea autentica se dezvolta in timp,prin cunoastere.
Dragostea nebuna se bazeaza pe fantezie si pe observarea unor insusiri exterioare ale persoanei.

Dragostea autentica se bazaeaza pe cunoasterea tuturor insusirilor partenerului.
Dragostea nebuna poate iubi mai multe persoane de odata(pe fiecare pentru alta insusire).

Dragostea autentica se dedica unei singure persoane.
Dragostea nebuna este de scurta durata si capricioasa,deoarece se bazeaza pe emotii,iar emotiile sunt schimbatoare.

Dragostea autentica,presupunand seriozitate,este o angajare pe viata.
Dragostea nebuna te face sa suferi,sa te temi, sa`ti pierzi pofta de mancare,sa te simti adesea vinovat si sa visezi lucruri nerealizabile.

Dragostea autentica te face plin de energie,optimisim,te indeamna sa te schimbi in bine,spre a face placere persoanei iubite.Ea are un efect reconfortant in temeri si nelinisti.
Dragostea nebuna este egoista,asteptand doar sa primeasca.

Dragostea autentica isi foloseste toata energia si creativitatea pentru a da,depunand eforturi pentru a infrumuseta dragostea si a o mentine vie.
Dragostea nebuna doreste satisfacerea fizica imediata a iubirii,relatia fizica fiind un scop in sine.In dragostea autentica orice contact fizic are o semnificatie.
Dragostea nebuna are un sentiment “prostesc” de siguranta,nevenindu`i sa creada cand relatia s-a sfarsit,ca totul a fost doar o “scurta nebunie”.Alteori este nesigura,posesiva si geloasa.

Dragostea autentica se bazeaza pe incredere reciproca,izvorata din cunoastere.Siguranta pe care o simti este alinatoare si
placuta.
Dragostea nebuna ocolind sau ignorand probleme si piedicile din calea casatoriei (prefacandu`se ca nu exista) ajunge la casatorie imediat.

Dragostea autentica abordeaza cu intelepciune problemele,putand astepta o perioada rezonabila de timp.
Uneori dragostea nebuna poate alege ca mod de viata “concubinajul” in locul unei angajari intr`o casatorie.O astfel de decizie,ii lipsete pe tineri de sprijinul societatii,al prietenilor si al legii.Intru`n astfel de “mariaj’ nesigur,suspiciunile,certurile,supararile si isteria se acumuleaza mai totdeauna,spulberandu`le iluziile,lasand deseori copii raniti sufeleste..fara sprijin in lume.

Dragostea autentica intelege semnificatia si importanta unei angajari,unul fata de altul,fata de lege si fata de Dumnezeu.

“NU putem pretinde fericirea daca nu lucram pentru ea”

Un baietel isi intreaba mamica:
- De ce plangi?
- Pentru ca sunt femeie! – raspunde mamica.
- Nu inteleg… – zice micutul.

Mamica il imbratiseaza si spune:
- Si n-ai sa intelegi niciodata…

Mai tarziu, copilul isi intreaba tatal:
- De ce plange mamica?
- Nu stiu nici eu! Toate femeile plang fara motiv! – a fost tot ce i-a putut spune taticul.

Devenit adult, baiatul il intreaba pe Dumnezeu:
- Doamne, de ce plang femeile asa de usor?

Si Dumnezeu raspunde:
- Cand am facut femeia, ea trebuia sa fie o fiinta deosebita. I-am facut umerii destul de puternici ca sa poarte pe ei toata greutatea acestei lumi si destul de moi ca sa fie confortabili. I-am dat forta de a da viata si cea de a accepta respingerea cu care o trateaza adesea proprii copii. I-am dat forta care-i permite sa continue cand toata lumea abandoneaza. Forta de a avea grija de familie in pofida bolilor si oboselii. I-am dat sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste neconditionata, chiar si atunci cand ei o ranesc cumplit. I-am dat forta de a-si suporta sotul in caderile sale si de a-i ramane alaturi cu aceeasi tarie. Si, in fine, i-am dat lacrimi sa planga atunci cand simte nevoia. Vezi, fiule, frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta, nici in chipul ei, nici in coafura. Frumusetea unei femei sta in ochii ei. Aceasta e poarta catre inima ei – locul unde se adaposteste dragostea. Si adesea lacrimile ei sint cele prin care poti sa-i zaresti inima.