Orfani de popor in popor de orfani

“Romania este o tara care trece din dezastru in dezastru… Urasc romanul din mine dar nu sunt un antiroman; antiroman este cel ce nu realizeaza prin ce trece aceasta tara, este acela care nu-si da seama ca de un secol traim o subistorie, ca ne vor inghiti vremurile si nu vom mai putea face nimic pentru a ne salva. Nu sunt un tradator; tradator e cel ce nu accepta aceste lucruri… Sunt dezgustat de tot ceea ce inseamna indiferenta pentru istoria acestei tari. Respiram istoria altor natiuni pana la sufocare, omorand istoria noastra; copiem, plagiem dar nu facem nimic original. Pe parcursul intregii noastre istorii doar am aparat si am pastrat dar nu am facut nimic care sa ne scoata pentru totdeauna din umbra, din anonimat. Ar trebui sa ne slujim in continuare neputinta si sa credem ca ni se cuvine totul doar pentru simplul fapt ca respiram.Toata viata nostra de un secol incoace nu am facut altceva decat sa ne dam seama ca nu am realizat nimic. Ni s-a spus de atatea ori „aparatori ai latinitatii in Balcani”, “o oaza de latinitate intr-o mare de slavi”, “un dig impotriva slavismului”, “pastratori ai traditiilor latine”… Bun! Ni s-au spus aceste lucruri… dar la ce ne folosesc aceste lucruri cand noi nu suntem capabili sa demonstram tuturor de ceea ce suntem in stare? Istoria noastra zbuciumata este o explicatie dar nu este o scuza. Comunismul (cu tirania si teroarea sa) ar fi trebuit sa ne indarjeasca si mai tare impotriva acestei istorii mizere in care suntem si astazi cufundati si nu sa ne afunde intr-un fel de Nirvana romanizata. Sunt scarbit de tot ceea ce iseamna a fi roman; sunt dezgustat de rusinea pe care trebuie sa o port si pe care, involuntar, o voi transmite mai departe… Atunci cand ai ocazia sa vizitezi o natiune – straina de a ta – te identifici fara sa vrei cu romanii care sunt acolo… iar acest lucru nu iti face deloc placere! Daca ai incercat tot ce era posibil si nu ai reusit sa faci nimic pentru aceasta tara, sinucide-te! Nu mai are rost sa porti in spate si rusinea altora. Cum mai poti fi mandru de poporul tau in asemenea conditii? Tot timpul ne-am multumit cu putin,mandri de a nu fi nimic. Oare nu ne-am saturat sa tot inspiram mila si sa traim din ea? Suntem o tara care crede in Dumnezeu; dar unei tari care crede in Dumnezeu viitorul nu-i mai poate aduce nimic.Singurul lucru care a ramas nedegradat in istoria acestei tari este taranul roman. De cate ori imi este dat sa privesc taranul roman imi place sa vad inscrise in ridurile fetei lui toate golurile dureroase si toate esecurile din istoria acestei tari. Prin taranul roman asist neputincios la spectacolul prabusirii unei natiuni: natiunea mea-o natiune in care nimicurile traiesc nimicuri! Cand va reusi acest popor sa ridice fruntea sus? In jos am tot privit de cand ne-am nascut. Romania este o tara careia ii place sa-si bata joc de ea insasi: isi rade in fata pentru fiecare esec dus la bun sfarsit si se dispretuieste pe sine de prea multe ori. Traim cu totii un destin de tara ingenuncheata,un destin de tara ce si-a ros genunchii cersind mila altor popoare. Suntem un popor caruia i-a placut sa vegeteze… Precum pentru o planta totul se face peste ea si peste vointa ei, asa si romanul! Totul s-a facut peste el. Apartinem fara vointa destinului mizerabil al culturilor mici! Vazuta de alte tari, Romania este o tara calduroasa,cu oameni prietenosi iar daca nu ai trai in ea ai fi tentat sa ceri imediat azil. Nimic mai gresit pe aceasta lume decat sa fii roman. Romania este sarpele crescut la sanul Europei. Desi este o tara tanara, Romania da semne de batranete si lancezeala… In loc de a-si implini visele,mangaie vise. Ce s-ar intampla daca romuanul cu tot ce il defineste ca ins si ca natie ar dispare? Va fi oare alta istoria acestei tari? Iar daca nu ne iese din prima, incercam sa ne sinucidem! Astia suntem noi: cautam cu disperare o urma de drum dupa care sa ne ghidam! Imi pare rau Romania…esti in aer!”

Constantin Catalin

Colegiul National „Mihail Kogalniceanu”-Galati Clasa a XI-a B

       Am stat ceva pe ganduri pana sa postez acest pamflet, il aveam de ceva timp prin calculator intr-un folder numit “Chestii interesante”, desi nu le citisem in intregime pe toate (tocmai nici acest pamflet), stiam insa, ca sunt interesante. Acum deschizand folder-ul acela, am citit pamfletul asta si m-a uimit sa vad semnatura de la sfarsit al unui tanar de liceu, chiar nu stiam ca inca se mai scrie asa ceva pe la liceele din Romania. Adevarul e ca avem copii destepti, pacat… asa cum chiar tanarul spune mai sus “suntem in aer”. Desi putin cam pesimist tonul prozei de mai sus, dar poate nu i s-a vorbit tanarului ca avem totusi un Dumnezeu in ceruri care ne poarta de grija chiar daca traim in Romania, am decis sa-l postez. Ar trebuii sa-l citeasca si candidatii micii noastre tarisoare, zic eu, insa ma indoiesc de IQ-ul lor pentru a intelege mesajul de mai sus.

Si ma mai gandesc, totusi daca as merge cu un studiu biblic la Basescu (de exemplu), m-ar primii?

 

 

Ce este Biblia? / What is the Bible?

“ACEASTA CARTE contine mintea lui Dumnezeu, starea unui om, drumul salvarii, soarta pacatosilor si fercirea credinciosilor.

Doctrinele ei sunt sfinte, perceptele ei sunt legate, istoriile ei sunt adevarate, iar deciziile-i sunt neschimbatoare.

Citeste-o ca sa fii intelept, crede-o ca sa fii in siguranta si pune-o in practica ca sa fii sfant.

Contine lumina ca sa te conduca, mancare ca sa te sustina,  si confort ca sa te inveseleasca.

Este harta calatorului, toiagul peregrinului, busola pilotului, sabia soldatului si caracterul Crestinului.

Aici paradisul este refacut, Cerul deschis si portile Iadului dezvaluite.

Hristos este obictivul ei principal, binele nostru este scopul ei, iar Gloria lui Dumnezeu sfarsitul.

Ar trebuii sa umple memoria, sa conduca inima, si sa ne ghideze picioarele.

Citeste-o incet, frecvent, si in rugaciune.

Iti este data in viata si va fi deschisa la judecata, si va fi tinuta minte pentru totdeauna.

Presupune o mare responsabilitate, va rasplati cea mai mare munca, si va condamna pe toti aceia care au si-au batut joc de continuturile ei sacre.”

– Autor anonym (a fost gasit inscris pe o foie intr-o Biblie foarte veche)

What is the Bible?

“THIS BOOK contains the mind of God, the state of man, the way of salvation, the doom of sinners and the happiness of believers.

Its doctrines are holy, its precepts are binding, its histories are true, and its decisions are immutable.

Read it to be wise, believe it to be safe and practice it to be holy.

It contains light to direct you, food to support you and comfort to cheer you.

It is the traveler’s map, the pilgrim’s staff, the pilot’s compass, the soldier’s sword and the Christian’s character.

Here paradise is restored, heaven opened and the gates of hell disclosed.

Christ is its grand object, our good is its design and the glory of God its end.

It should fill the memory, rule the heart, and guide the feet.

Read it slowly, frequently, and prayerfully.

It is given you in life and will be opened in the judgment and will be remembered forever.

It involves the highest responsibility, will reward the greatest labour, and will condemn all who trifle with its sacred contents.”

— Anonymous (found on the flyleaf of an old Bible)

Gandesc sau stau?

Datorita faptului ca atunci si atunci cand nu faci nimic, totusi faci ceva: gandesti, ma rog in cazul unora a nu face nimic e categoric, poate pana si gandirea se opreste, desi ma indoiesc si n-as vrea sa intru acum in probleme de psihologie pentru ca in primul rand nici nu ma pricep iar in al doilea nu despre asta mi-am propus sa vorbesc. Insa, din putinul care il stiu, gandurile chiar nu ai cum sa le opresti.

Mai mult decat a va divulga in acest scurt articol, ultima mea “meserie” de cateva saptamani incoace, am sa va sugerez o carte pe care o citesc atunci cand am timp si nu stau degeaba. Asa cum spuneam in prima fraza, de cateva saptamani bune m-am adauga acelei parti de romani care “gandesc”, iar ghilimele le folosesc la propriu dar as vrea sa va si fac sa nu cititi printre randuri.

Cartea se numeste “Daca vrei sa umbli pe apa trebuie sa cobori din barca” si il are ca autor pe John Ortberg, cartea ii foarte buna, desi nu  am terminat-o inca, am cumparat-o la recomandarea unui bun prieten. Titlu mi-a spus multe inca  de cum l-am citit, si asta nu pentru ca mai am ceva cunostinte din Biblie, si imediat mi-am amintit povestirea lui Petru, dar iti da un impuls de cum il citesti. “Cartea lui John Ortberg nu se adreseaza totusi iubitorilor de aventura, pentru a-i initia cu privire la vreo modalitate de a-si inscrie numele in Cartea Recordurilor, ci se refera la un mod de viata care te scoate din monotonia generala a cotidianului si te ajuta sa traiesti o experienta aparte a vietii de credinta.” (Emilian Niculescu, Prefata cartii).

Poate are sa se intrebe vreun cititor de-al meu, nu ca as avea prea multi, dar din putinii care ii am,  oare tot ce voi scrie pe blogul meu va fi religios? Raspuns: Da. Eu insami sunt o persoana tematoare de Dumnezeu, si consider ca asa cum ne intreba Ellen G. White in cunoscuta sa carte “Calea catre Hristos”, “A cui este inima noastra? Cu cine se ocupa gadurile noastre? Despre cine ne place sa vorbim mereu? Spre cine sunt indreptate cele mai calde sentimente si cele mai bune puteri ale noastre?” si apoi ne da un raspuns destul de evident: “daca suntem ai lui Hristos, atunci cugetele noastre sunt la El, si cele mai placute simtaminte ale noastre sunt indreptate catre El.”

Am descoperit multe lucruri interesante in cartea lui John Ortberg si cu siguranta voi mai descoperi pe parcursul celorlalte pagini care mi-au ramas. Dar oare am coborat din barca doar pentru ca am ales sa citesc aceasta carte?  Poate ca da, poate ca nu?

V-as provoca insa, sa cititi cartea si apoi sa-mi lasati un comentariu daca am coborat din barca sau inca imi mai trebuie curaj, sau poate ar trebuii sa ma asigur ca aceasta este chemarea lui Isus, ca El este cel ce ma cheama?

Cartea o puteti gasi la Editura “Viata si Sanatate”, o puteti comanda online la adresa:

http://www.viatasisanatate.ro/librarie/SPIRITUALITATE/Daca-vrei-sa-umbli-pe-apa,-trebuie-sa-cobori-din-barca.html

sau in librariile Sola Scriptura.

 

Numai am numarul tau, am schimbat telefonul

“Numai am numarul tau, am schimbat telefonul”, e cea mai noua scuza a multora in zilele acestea de-ati spune ca ti-a sters numarul de telefon. Cred ca e cea mai simpla minciuna pe care o spunem cu totii, chiar si eu poate am facut uz de ea, sau am sa fac, cine stie? desi nu sunt adepta schimbarii telefonului ca pe sosete. Ramai insa cu un gust ciudat, pentru ca nu vei stii niciodata daca si-a schimbat intr-adevar telefonul si astfel a pierdut numarul sau l-a sters din propria-i initiativa. Din putinele mele cunostinte in materie de telefoane mobile pana si cel mai vechi model de acest gen, are in contructia sa, ca atunci cand il pornesti sa iti dea posibilitatea de a memora si numerele de pe cartela ta SIM, chiar si daca nu ai avea aceasta posibilitate tot nu le-ai putea sterge asa pur si simplu. Ce ramane? doar faptul ca l-ai sters cu buna stiinta si ca ai vrut. Asta spun si eu, ca apoi folosesti minciuna conventionala “numai am numarul tau, am schimbat telefonul”. Interesant ce pot sa zic, oamenii in ziua de azi se descurca cum pot. Dar nu poti schimba faptul ca este o minciuna, si ce poate fi mai rau decat minciuna, a fost din gradina Eden; doar sarpele a fost cel care a mintit primul, nu? Cand am inceput sa scriu acest articol, deja mi se intamplase sa fiu mintita cu aceasta “light lie”, cum ar spune englezu’, de doua ori. Si nu ca as crede in superstitii de genul “ce se intampla de doua ori se intampla si a treia oara”, dar de data asta s-a intamplat a treia oara, putin mai diferit ce-i drept dar sub aceeasi patetica forma. Nu vreau sa judec pe nimeni personal, mai ales ca toti erau prietenii mei, care dupa ce lipsesti o bucata de vreme te trec deja la necunoscuti sau “schimba telefonul”. Nu caut nici explicatii, insa e ciudat ce simplu putem sa mintim. Se spune ca ne nastem cu predilectie spre minciuna si egoism. Putem numai cateva clipe sa ne imaginam un copilas care vede o jucarie la celalat i-o ia din intamplare apoi spune ca e a lui si asa o tine pentru el toata ziua pana seara cand celalalt copilas plangand isi vrea jucaria inapoi ca trebuie sa mearga acasa. Un alt lucru mi-a  atras atentia astazi referitor la minciuna. S-a ajuns discutia intr-un grup la biserica despre care a fost prima minciuna spusa vreodata si de cine, veti spune “da bineinteles, era evident sa se vorbeasca despre asta la biserica”. Da asa este, la orice biserica ai merge, vei auzi ca nu este bine sa minti, asa spune porunca lui Dumnezeu, iar tu daca vrei sa traiesti alaturi de Dumnezeu trebuie sa pazesti poruncile si legea Lui, asta e clar pentru multi dintre noi. Problema tuturor e ca i-au minciuna ca pe ceva relativ. Omul care se parea ca conduce discutia astazi la biserica, vine dintr-o data cu o istorisire. Si spune asa: “daca eu cobor din apartamentul meu iar afara vin picaturi de ploaie, imi sun sotia si ii spun  ca afara ploua, eu plec, iar peste cateva minute primeste un telefon de la fiul nostru care este intr-o foarte apropiata parte a orasului iar el ii spune ca este soare si vreme frumoasa”; intrebarea este pe cine crede sotia mea?

Gasiti oare o minciuna aici?

Dragostea porneste intotdeauna de la minte si nu de la inima

Tu esti asa cum gandesti si nu cum te exprim, pentru ca exprimarea dragostei va  fi intotdeauna in functie de ceea ce gandesti despre acea persoana sau lucru. Orice om devine ceea ce gandeste. Daca gandurile ii sunt multe si negre, viata sa va deveni amara si plina ce dezamagiri. Daca insa, gandurile lui sunt indreptate spre bine, va putea iubi fara rezerve si va fi multumitor in orice zi. Viata sa va fi traita, avand ca temelie vointa. O viata departe de a fi perfecta, dar care tinde spre perfectiune. Va putea trece peste momentele grele, acoperindu-le cu dragoste si iertare. Si aceasta dragoste va schimba prietenia, casatoria, intreaga traire. Intrebarile care se ridica de cate ori simti ca iubesti este “Care iubire? Cat de mult ma pot implica? Ce gandeste celalat despre aceasta?” Si incepe framantul. De multe ori se crede ca este dulce, dar… imi place sa cred ca am gasit raspunsul la aceasata problema, aceea a iubirii. Sunt 4 cuvinte care pot exprima dragostea in general. Astfel ca, pot fi considerate a fi patru feluri de a iubi.

1. Poti avea dragoste “AGAPE”- dezinteresat, fara a astepta ceva in schimb de la cel pe care-l iubesti.Este minunat sa te stii iubit astfel. Este si mai minunat sa iubesti astfel! E una din inaltatoarele momente ale vietii. Pur si simplu iubesti si esti iubit asa cum esti, fara a ti se cere nimic in schimb. Este imposibil a iubi Agape si a ramane indiferent. Aceasta dragoste te invita la fapte. Indiferenta si lipsa cuvintelor omoara dragostea. Conditia iubirii este “a face” si nu “a simti”. In orice stare ai fi, ai nevoie de dragoste si trebuie sa raspunzi la fel. Acest fel de a iubi nu pune conditii si are la baza nevoia celuilalt de a fi inteles, iubit, iertat si apreciat. Este inteligenta si responsabila, in acelasi timp. Este un act de vointa, insemnand a iubi pentru ca celalalt are valoare in ochii tai si nu pentru ca a castigat prin vreun merit. Implica ascultare si o continua crestere. Ajunge sa dea totul si abia atunci traieste cu adevarat. E cea mai minunata stare pe care o poti trai! Pentru ca poti incepe singura dragoste care depinde de o singura persoana: de tine.

2. Poti avea dragoste “PHILEO”- pentru prieteni, ajutandu-i, ascultandu-i, destainuindu-te. Ai un umar pe care sa plangi si pe care sa lasi urme de fericire. Esti atras de caracterul celuilalt. Philea daruieste, dar asteapta sa si primeasca. E plina de bunatate si nu este egoista. Se manifesta prin respect si nu se bucura atunci cand cel iubit cade, ci-l ajuta sa se ridice. Pentru ea este importanta “bucuria noastra”.

3. Dragostea ”STORGE” - este prima dragoste pe care o simte omul pentru familie, pentru primul animal, pentru un anume loc. Este o afectiune fireasca, daruita oricui si la orice ti se pare frumos. E un sentiment placut, dar ea asteapta sa i se dea, ca apoi sa primeasca.

4. Dragostea “EROS”- este dragostea erotica, senzuala, avand la baza placerea personala. Este sentimentul indreptat  spre cealalta persoana, care afirma “Te iubesc, pentru ca ma satisfaci!”. Are la baza atractia pentru o anumita persoana, pentru ca la ea ai gasit acel ‘ceva’ dorit de tine, care ti-a placut. Cand a disparut acesta, a disparut si ea si poti spune cu usurinta “Nu te mai iubesc”. E o dragoste frumoasa, dar ii place ca sa primeasca ea mai intai si doar apoi sa daruiasca. Daca este pusa in situatia de a nu primi, se supara. Eros este o dragoste conditionata de comportamentul celuilalt. Deviza ei este “Dau doar daca mi se da” si-i pasa de “bucuria mea”. Pentru ca Eros sa nu dispara dupa ce a aparut, trebuie sa inveti sa-l iubesti pe celalalt in primele 3 feluri.

Tu cum iubesti? Este dragostea Agape pe primul loc in viata ta sau nu? Inca mai poti schimba ceva din viata ta!