De ce plang femile?

Un baietel isi intreaba mamica:
- De ce plangi?
- Pentru ca sunt femeie! – raspunde mamica.
- Nu inteleg… – zice micutul.

Mamica il imbratiseaza si spune:
- Si n-ai sa intelegi niciodata…

Mai tarziu, copilul isi intreaba tatal:
- De ce plange mamica?
- Nu stiu nici eu! Toate femeile plang fara motiv! – a fost tot ce i-a putut spune taticul.

Devenit adult, baiatul il intreaba pe Dumnezeu:
- Doamne, de ce plang femeile asa de usor?

Si Dumnezeu raspunde:
- Cand am facut femeia, ea trebuia sa fie o fiinta deosebita. I-am facut umerii destul de puternici ca sa poarte pe ei toata greutatea acestei lumi si destul de moi ca sa fie confortabili. I-am dat forta de a da viata si cea de a accepta respingerea cu care o trateaza adesea proprii copii. I-am dat forta care-i permite sa continue cand toata lumea abandoneaza. Forta de a avea grija de familie in pofida bolilor si oboselii. I-am dat sensibilitatea de a-si iubi copiii cu o dragoste neconditionata, chiar si atunci cand ei o ranesc cumplit. I-am dat forta de a-si suporta sotul in caderile sale si de a-i ramane alaturi cu aceeasi tarie. Si, in fine, i-am dat lacrimi sa planga atunci cand simte nevoia. Vezi, fiule, frumusetea unei femei nu sta in vesmintele pe care le poarta, nici in chipul ei, nici in coafura. Frumusetea unei femei sta in ochii ei. Aceasta e poarta catre inima ei – locul unde se adaposteste dragostea. Si adesea lacrimile ei sint cele prin care poti sa-i zaresti inima.

RUGACIUNEA pentru astazi si pentru fiecare zi…

„Tată iubit, vietile noastre sunt poluate cu zgomot. Sunetele puternice ale unei societăti zgomotoase ne bombardează urechile si ne agită sufletul. Televizorul rareori este oprit. Pornim radioul din masină de cum întoarcem cheia de contact. Muzica este transmisă pe toate canalele peste tot unde mergem, de la magazinul de alimente până la sala de sport. Pe străzi, sună claxoane, scrâsnesc pneuri si răbufnesc accese de mânie. Iar oamenii din jur vorbesc continuu. Este asa de usor să pierzi arta de a fi tăcut!

Chiar în acest moment de tăcere, mintile noastre aleargă, sistemul nervos are becul de alarmă aprins, iar noi suntem ca niste sprinteri care asteaptă startul. Linisteste-ne, Doamne, ca să putem lucra în mod creator astăzi.

Doamne, auzim vocea Ta, care spune: ’Taci! Fără gură!’ Dorim minunea acelei linisti si o acceptăm ca pe un dar al Tău. Expirăm tensiunea si inspirăm suflarea Duhului Tău. În momentul acesta de rugăciune, rosteste-ne soapta iubirii si a asigurării, a harului si a călăuzirii Tale. Pregăteste-ne pentru o zi în care putem să fim linistiti pe dinăuntru, în timp ce trăim într-o lume plină de zgomot. În Numele Domnului si Mântuitorului nostru. Amin”.

dr. L. J. Ogilvi, The Congressional Record