Cosmic Conflict/ Conflictul Cosmic

Impresii dintr-o campanie de colportaj

Am zis de multe ori sa las la o parte modul prea elevat de a scrie si pur si simplu sa ma exprim in cuvintele cele mai simple. N-as vrea insa sa se inteleaga acum ca voi incepe intr-un limbaj de strada si sa mai bag si niste injuraturi pe unde nu imi convin niste lucruri, si sa imi transform micul meu blog intr-un cos de gunoi verbal. Vreau numai sa va spun in mare, ce impresie am avut dupa ce m-am intors dintr-o campanie de colportaj, la care am participat ca voluntar.

Pai ce sa zic, o impresie foarte buna, mi-am dat seama ca in Romania, ii mult mai diferit in tot, si ce vreau sa spun cu asta este ca, aici chiar daca nu vinzi nicio carte cel putin ai satisfactia ca ai vorbit cu persoana respectiva, ca cel putin te-a ascultat si a fost curioasa sa vada “I-a  ma ce imi mai arata si asta”. Este foarte important lucrul asta, consider eu dar nu numai eu ci si ceilalti din echipa in care am fost, care de altfel erau colportori angajati si faceau munca asta de ani buni. Pot sa spun ca am avut bucuria de a vinde si eu o carte, poate veti zambi si veti spune “Numai una?”, da numai una, si pentru mine a fost mare bucurie, pentru ca a fost vanduta in intregime numai de mine, adica eram cu Fratele Costel Parlea din comuna Putineiu, jud. Teleroman (iar daca tot incep povestea, trebuie sa spun ca Fratele Costel era un bun colportor si mai mult unul comic, mereu le facea pe doamnele carora le prezenta cartile sa rada, de altfel era un Pavel contemporan, aviz amatoarelor mai de varsta mamei mele), pe teren, pe la magazinele din Targu Jiu, la un moment dat decidem sa intram si intr-o farmacie ceea ce mi se parea paradoxal sa prezentam carti de sanatate tocmai intr-o farmacie, dar a mers; in timp ce Fratele Costel era preocupat cu doamnele farmaciste, eu am vandut prima mea carte, unui domn caruia dupa ce i-am facut testul de masurare a procentului de grasime din organism, si era trecut deja in obezitate, i-am prezentat cartea “Tablete de stil de viata”, pe care a cumparat-o numai decat. 

Muna noastra nu s-a oprit  numai pe teren, aici mergeam numai atunci cand nu aveam nicio programare la institutii, cum ar fi scoli, banci, primarie, etc. Am avut un sentiment placut si putin egoist in acelasi  timp, sa merg la scoli (impreuna cu echipa, bineinteles), si sa le prezentam carti, iar eu voluntar fiind, ajutam mai mult la a face testele gratuite de masurare a Procentului de Grasime din Organism, Indicele de Masa Corporala si Masurarea Tensiunii Arteriale; m-am simtit, marturisesc cu mult deasupra profesorilor, pentru ca eu veneam cu ceva mult mai deosebit, pe care ei oricat l-ar cauta in cartile de pe pamantul acesta nu-l vor gasi, ci numai la Dumnezeu. Acum eu, insa le “predam” celor care preda!

A fost foarte frumos toata saptamana pe care am petrecut-o acolo la Targu Jiu, iar in Sabat am avut ocazia sa mergem sa ne plimbam pana la Manastirea Lainici, unde am putut vedea cum lumea nu vrea sa il accepte pe Isus ca si prietenul lor in viata ci dincontra apeleaza la preot  a mijloci pentru ei, a fost trist sa vad cum dau acatiste si aprind lumanarile, dar sper sa-i amintesc pe acesti oameni atunci cand voi vorbi cu Tatal meu, El are un plan!

In inchiere vreau sa spun, ca nu fiecaruia ne trebuiesc campanii de colportaj unde sa putem vorbi cu oamenii si sa le mai dam si-o carte, ci oriunde am fi putem face asta, de fapt, eu cred ca asa cum spunem ca suntem adventisti de ziua a saptea, la fel putem da si o carte, eu chiar as pune un egal intre aceste doua afirmatii, cam asa ceva:

adventist de ziua a saptea = a da o carte/sa un CD (in cazul celor mai tineri si care se pricep la a face CDuri cu Evenimentele Finale ar fi o idee)

Mult succes!