Orfani de popor in popor de orfani

“Romania este o tara care trece din dezastru in dezastru… Urasc romanul din mine dar nu sunt un antiroman; antiroman este cel ce nu realizeaza prin ce trece aceasta tara, este acela care nu-si da seama ca de un secol traim o subistorie, ca ne vor inghiti vremurile si nu vom mai putea face nimic pentru a ne salva. Nu sunt un tradator; tradator e cel ce nu accepta aceste lucruri… Sunt dezgustat de tot ceea ce inseamna indiferenta pentru istoria acestei tari. Respiram istoria altor natiuni pana la sufocare, omorand istoria noastra; copiem, plagiem dar nu facem nimic original. Pe parcursul intregii noastre istorii doar am aparat si am pastrat dar nu am facut nimic care sa ne scoata pentru totdeauna din umbra, din anonimat. Ar trebui sa ne slujim in continuare neputinta si sa credem ca ni se cuvine totul doar pentru simplul fapt ca respiram.Toata viata nostra de un secol incoace nu am facut altceva decat sa ne dam seama ca nu am realizat nimic. Ni s-a spus de atatea ori „aparatori ai latinitatii in Balcani”, “o oaza de latinitate intr-o mare de slavi”, “un dig impotriva slavismului”, “pastratori ai traditiilor latine”… Bun! Ni s-au spus aceste lucruri… dar la ce ne folosesc aceste lucruri cand noi nu suntem capabili sa demonstram tuturor de ceea ce suntem in stare? Istoria noastra zbuciumata este o explicatie dar nu este o scuza. Comunismul (cu tirania si teroarea sa) ar fi trebuit sa ne indarjeasca si mai tare impotriva acestei istorii mizere in care suntem si astazi cufundati si nu sa ne afunde intr-un fel de Nirvana romanizata. Sunt scarbit de tot ceea ce iseamna a fi roman; sunt dezgustat de rusinea pe care trebuie sa o port si pe care, involuntar, o voi transmite mai departe… Atunci cand ai ocazia sa vizitezi o natiune – straina de a ta – te identifici fara sa vrei cu romanii care sunt acolo… iar acest lucru nu iti face deloc placere! Daca ai incercat tot ce era posibil si nu ai reusit sa faci nimic pentru aceasta tara, sinucide-te! Nu mai are rost sa porti in spate si rusinea altora. Cum mai poti fi mandru de poporul tau in asemenea conditii? Tot timpul ne-am multumit cu putin,mandri de a nu fi nimic. Oare nu ne-am saturat sa tot inspiram mila si sa traim din ea? Suntem o tara care crede in Dumnezeu; dar unei tari care crede in Dumnezeu viitorul nu-i mai poate aduce nimic.Singurul lucru care a ramas nedegradat in istoria acestei tari este taranul roman. De cate ori imi este dat sa privesc taranul roman imi place sa vad inscrise in ridurile fetei lui toate golurile dureroase si toate esecurile din istoria acestei tari. Prin taranul roman asist neputincios la spectacolul prabusirii unei natiuni: natiunea mea-o natiune in care nimicurile traiesc nimicuri! Cand va reusi acest popor sa ridice fruntea sus? In jos am tot privit de cand ne-am nascut. Romania este o tara careia ii place sa-si bata joc de ea insasi: isi rade in fata pentru fiecare esec dus la bun sfarsit si se dispretuieste pe sine de prea multe ori. Traim cu totii un destin de tara ingenuncheata,un destin de tara ce si-a ros genunchii cersind mila altor popoare. Suntem un popor caruia i-a placut sa vegeteze… Precum pentru o planta totul se face peste ea si peste vointa ei, asa si romanul! Totul s-a facut peste el. Apartinem fara vointa destinului mizerabil al culturilor mici! Vazuta de alte tari, Romania este o tara calduroasa,cu oameni prietenosi iar daca nu ai trai in ea ai fi tentat sa ceri imediat azil. Nimic mai gresit pe aceasta lume decat sa fii roman. Romania este sarpele crescut la sanul Europei. Desi este o tara tanara, Romania da semne de batranete si lancezeala… In loc de a-si implini visele,mangaie vise. Ce s-ar intampla daca romuanul cu tot ce il defineste ca ins si ca natie ar dispare? Va fi oare alta istoria acestei tari? Iar daca nu ne iese din prima, incercam sa ne sinucidem! Astia suntem noi: cautam cu disperare o urma de drum dupa care sa ne ghidam! Imi pare rau Romania…esti in aer!”

Constantin Catalin

Colegiul National „Mihail Kogalniceanu”-Galati Clasa a XI-a B

       Am stat ceva pe ganduri pana sa postez acest pamflet, il aveam de ceva timp prin calculator intr-un folder numit “Chestii interesante”, desi nu le citisem in intregime pe toate (tocmai nici acest pamflet), stiam insa, ca sunt interesante. Acum deschizand folder-ul acela, am citit pamfletul asta si m-a uimit sa vad semnatura de la sfarsit al unui tanar de liceu, chiar nu stiam ca inca se mai scrie asa ceva pe la liceele din Romania. Adevarul e ca avem copii destepti, pacat… asa cum chiar tanarul spune mai sus “suntem in aer”. Desi putin cam pesimist tonul prozei de mai sus, dar poate nu i s-a vorbit tanarului ca avem totusi un Dumnezeu in ceruri care ne poarta de grija chiar daca traim in Romania, am decis sa-l postez. Ar trebuii sa-l citeasca si candidatii micii noastre tarisoare, zic eu, insa ma indoiesc de IQ-ul lor pentru a intelege mesajul de mai sus.

Si ma mai gandesc, totusi daca as merge cu un studiu biblic la Basescu (de exemplu), m-ar primii?

 

 

Cosmic Conflict/ Conflictul Cosmic

Impresii dintr-o campanie de colportaj

Am zis de multe ori sa las la o parte modul prea elevat de a scrie si pur si simplu sa ma exprim in cuvintele cele mai simple. N-as vrea insa sa se inteleaga acum ca voi incepe intr-un limbaj de strada si sa mai bag si niste injuraturi pe unde nu imi convin niste lucruri, si sa imi transform micul meu blog intr-un cos de gunoi verbal. Vreau numai sa va spun in mare, ce impresie am avut dupa ce m-am intors dintr-o campanie de colportaj, la care am participat ca voluntar.

Pai ce sa zic, o impresie foarte buna, mi-am dat seama ca in Romania, ii mult mai diferit in tot, si ce vreau sa spun cu asta este ca, aici chiar daca nu vinzi nicio carte cel putin ai satisfactia ca ai vorbit cu persoana respectiva, ca cel putin te-a ascultat si a fost curioasa sa vada “I-a  ma ce imi mai arata si asta”. Este foarte important lucrul asta, consider eu dar nu numai eu ci si ceilalti din echipa in care am fost, care de altfel erau colportori angajati si faceau munca asta de ani buni. Pot sa spun ca am avut bucuria de a vinde si eu o carte, poate veti zambi si veti spune “Numai una?”, da numai una, si pentru mine a fost mare bucurie, pentru ca a fost vanduta in intregime numai de mine, adica eram cu Fratele Costel Parlea din comuna Putineiu, jud. Teleroman (iar daca tot incep povestea, trebuie sa spun ca Fratele Costel era un bun colportor si mai mult unul comic, mereu le facea pe doamnele carora le prezenta cartile sa rada, de altfel era un Pavel contemporan, aviz amatoarelor mai de varsta mamei mele), pe teren, pe la magazinele din Targu Jiu, la un moment dat decidem sa intram si intr-o farmacie ceea ce mi se parea paradoxal sa prezentam carti de sanatate tocmai intr-o farmacie, dar a mers; in timp ce Fratele Costel era preocupat cu doamnele farmaciste, eu am vandut prima mea carte, unui domn caruia dupa ce i-am facut testul de masurare a procentului de grasime din organism, si era trecut deja in obezitate, i-am prezentat cartea “Tablete de stil de viata”, pe care a cumparat-o numai decat. 

Muna noastra nu s-a oprit  numai pe teren, aici mergeam numai atunci cand nu aveam nicio programare la institutii, cum ar fi scoli, banci, primarie, etc. Am avut un sentiment placut si putin egoist in acelasi  timp, sa merg la scoli (impreuna cu echipa, bineinteles), si sa le prezentam carti, iar eu voluntar fiind, ajutam mai mult la a face testele gratuite de masurare a Procentului de Grasime din Organism, Indicele de Masa Corporala si Masurarea Tensiunii Arteriale; m-am simtit, marturisesc cu mult deasupra profesorilor, pentru ca eu veneam cu ceva mult mai deosebit, pe care ei oricat l-ar cauta in cartile de pe pamantul acesta nu-l vor gasi, ci numai la Dumnezeu. Acum eu, insa le “predam” celor care preda!

A fost foarte frumos toata saptamana pe care am petrecut-o acolo la Targu Jiu, iar in Sabat am avut ocazia sa mergem sa ne plimbam pana la Manastirea Lainici, unde am putut vedea cum lumea nu vrea sa il accepte pe Isus ca si prietenul lor in viata ci dincontra apeleaza la preot  a mijloci pentru ei, a fost trist sa vad cum dau acatiste si aprind lumanarile, dar sper sa-i amintesc pe acesti oameni atunci cand voi vorbi cu Tatal meu, El are un plan!

In inchiere vreau sa spun, ca nu fiecaruia ne trebuiesc campanii de colportaj unde sa putem vorbi cu oamenii si sa le mai dam si-o carte, ci oriunde am fi putem face asta, de fapt, eu cred ca asa cum spunem ca suntem adventisti de ziua a saptea, la fel putem da si o carte, eu chiar as pune un egal intre aceste doua afirmatii, cam asa ceva:

adventist de ziua a saptea = a da o carte/sa un CD (in cazul celor mai tineri si care se pricep la a face CDuri cu Evenimentele Finale ar fi o idee)

Mult succes!