Traiesti fiindca iubesti / Iubesti fiindca traiesti

Intelepciunea moderna este rupta de faptele concrete.
Ea este o intelepciune mentala, incercand sa afle originea lucrurilor, in loc sa le ia asa cum sunt. Si astfel,  ne determina sa inchidem ochii la realitatatile intalnite si sa incercam sa traim intr-o lume ideala. Dar, exista ideal pentru vreun lucru?
Tot asa, unii cred ca a iubi este un sentiment ce te poate purta doar pe culmi de extaz si nimic altceva. Cand colo, iubirea implica atat de multe!

A iubi = = inseamna a darui mereu, pana ce simti ca te stingi. Si totusi, daruind iubire, nu te mistui, ci… traiesti. Daca sarea trebuie sa se topeasca pentru a da gust, tot astfel si tu, atunci cand daruiesti  iubire, trebuie sa te consumi! Dar, asemeni soarelui, mereu rasari, plin de iubire. Asemeni unui rug,  ce arde si nu devine cenusa.
Daruiesti iubire prietenilor, parintilor, sotului sau sotiei, copiilor, dusmanilor chiar. Pentru ca “a intoarce bine pentru bine, este omeneste, dar a intoarce bine pentru rau este dumnezeieste”. Pot  afirma si ca “a intoarce rau pentru bine este diavoleste”.

Traiesti fiindca iubesti.

Iubesti fiindca traiesti.

Dar cine este cel mai indreptatit sa primeasca dragostea ta? Oare nu CINEVA, care te iubeste asa cum esti,  fara a-ti pretinde sa meriti aceasta iubire? Care sa fie in stare sa jertfeasca pentru tine ceea ce are mai scump? Nu aceasta este adevarata dragoste, aceea neconditionata? Si totusi, de multe ori daruim iubire, sau o asa-zisa iubire, unora, neglijand pe altii.
Existand mai multe feluri de dragoste, nu te grabi sa concluzionezi ca cineva este indragostit de tine, doar pentru ca te trateaza cu amabilitate! “Cei mai dezamagiti oameni sunt aceia care iau tot ceea ce le iese in cale”.  Mai ales, nu lasa inima sa bata cu putere si nu da frau liber imaginatiei tale. E drept ca unii oameni au atat farmec, incat este greu sa nu simti dragoste pentru ei, dar chemarea ta este sa ramai stapan pe tine insuti, pentru a-ti cruta astfel viata de lacrimi, deceptii si umiliri. Si atunci… ce ramane de facut, vei zice? Sa ma izolez de lume, sa nu mai privesc pe nimeni? Oare ce?

“Se cere o experienta adecvata a dragostei, pentru a ne pregati sa avem o expresie adecvata a ei”.

Cea mai frumoasa poezie de dragoste care a putut fi scrisa vreodata: Cartea lui Solomon, citeste-o dar  nu te grabi a fi din primul moment impotriva lucrurilor deranjante.