Corina
Vii sa Mi te alaturi?
Scris de Corina pe august 7, 2008
In momentul acesta ce simti cu privire la viata ta si trairea ta in raport cu chemarea Iata Eu vin curand! vii sa Mi te alaturi?
Tocmai mi-a fost adresata intrebarea de mai sus, cu explicatia ca face parte dintr-un sondaj personal al celui care mi-a si adresat-o, nefiind important ca sa ii adaug numele. Mi s-a parut destul de relevanta intrebarea, dar nu prea am inteles carui gen de persoane ii era directionata, celor care sunt membrii ai Bisericii Adventiste de Ziua a Saptea, sau nu conteaza ce religie ai? Imediat ce mi-a lansat intrebarea mi-a spus ceva de genul: “te rog sa raspunzi la urmatoare intrebare tinand cont de latura emotionala psihica si spirituala la care esti acum, fara sa te minti sau sa acoperi ceva “, “OK” am spus, apoi imi precizeaza: “nu te grabi cu raspunsul analizeaza bine intrebarea si daca este necesar lasa rapunsul pentru maine nu-i nicio problema…”; continuam sa fiu putin contrariata pentru ca nu stiam in ce fel sa ii raspund la intrebare, asa ca l-am intrebat pe interlocutorul meu: “vrei un raspuns da si nu, sau unul mai detaliat?”, intr-un final am reusit sa inteleg ca vroia un raspuns mai detaliat dupa nu stiu cate alte cuvinte in plus, dar numai ca la sfarsitul conversatie, cand am convenit ca raspunsul sa i-l dau intr-un email zilele acestea, imi adauga: “sondajul se bazeaza foarte mult pe spontaneitatea respondentilor…”, si acum chiar m-a incurcat. Vroia pana la urma ceva detaliat, sau ceva spontan, un raspuns imediat? Chiar daca nu am inteles ce vroia de fapt acest prieten al meu, am ramas datoare totusi cu un raspuns, si ma gandesc sa i-l dau cat de curand, dar v-as ruga si pe voi sa dati un raspuns cum vreti voi: spontan si imediat sau detaliat si foarte analizat. Asa ca astept comment-urile voastre aici!
Promit ca voi reveni si eu cu raspunsul meu personal.
Balauca Claudia spus
E intrebare buna.Domnul nostru vine curand,mai curand decat ne asteptam noi.Ce simt cu privire la viata mea?Ma simt inca plina de greseli,sunt inca vulnerabila la pacat,cu toate ca ma lup in fiecare zi sa biruiesc,dar am o speranta,stiu ca El a murit in locul meu pe cruce,stiu ca am in Ceruri un Mijlocitor,care imi e cel mai bun Prieten.Si acest lucru imi da speranta:pot totul prin El.
Daca Domnul este prietenul meu cel mai bun,atunci Il astept cu nerabdare sa vina si vreau sa fiu alaturi de El.Domnul mi-a dat fagaduinte in Scriptura de care ma agat clipa de clipa in umblarea mea pe acest pamant,si vreau din toata inima sa fiu gata,eu si prietenii mei.Nu vreau sa ma bucur singura de cer,vreau sa apun tuturor cat de frumos va fi acolo,sa ne bucuram impreuna.Ce frumos va fi!